În pokerul standard, o chintă roială (A-K-Q-J-10 de aceeaşi culoare) nu poate fi bătută de nicio altă mână. Chiar şi atunci când se joacă cu o ierarhie a culorilor, o chintă roială de cea mai mare culoare este imbatabilă. În unele zone, însă, o mână imbatabilă nu este deloc satisfăcătoare, ci trebuie să existe un risk. Există câteva soluţii în acest sens.

În Italia, se spune că „La minima batte la massima, la massima batte la media e la media batte la minima” (cea mai mică o bate pe cea mai mare, cea mai mare o bate pe cea medie şi cea medie o bate pe cea mai mică). Cea mai mică chintă de culoare este cea mai mică mână de acest gen care se poate forma cu cărţile din pachet. În mod normal, se joacă cu mai puţine cărţi în pachet, deci, spre exemplu, într-un joc cu 40 de cărţi cea mai mică chintă de culoare ar fi A-5-6-7-8 de aceeaşi culoare. Cea mai mare chintă de culoare este 10-J-Q-K-A de aceeaşi culoare. Toate celelalte chinte de culoare sunt medii. Dacă doi jucători au chinte de culoare medii, câştigă cel cu cărţile de rang mai mare, ca de obicei. De asemenea, o chintă de culoare mare bate o chintă de culoare medie, iar una medie o va bate pe cea mică. Însă dacă o chintă de culoare mică se compară cu o chintă de culoare mare, cea mică o bate pe cea mare. În situaţia extrem de rară în care trei jucători au chinte de culoare, una mică, una media şi una mare, potul se împarte între cei trei.

În Grecia, unde inima roşie este cea mai mare culoare, mâna formată din A-K-Q-J-10 este denumită Chintă Imperială şi poate fi bătută numai de un careu de cea mai mică valoare posibilă (spre exemplu, 6-6-6-6 atunci când se joacă cu 36 de cărţi). Din nou, în situaţii foarte rare poate exista la showdown o mână care să bată acest careu, dar care să fie mai mică decât Chinta Imperială, caz în care potul va fi împărţit.