Există câteva variante de poker în care cea mai mică carte câştigă. Acestea sunt uneori cunoscute sub numele de „Lowball”. Există, de asemenea, şi variante „high-low” în care potul este împărţit, jumătate din pot mergând la mâna cu cea mai mare valoare, iar cealaltă jumătate la mâna cu valoarea cea mai mică. O mână low, fără vreo combinaţie de cărţi, este în mod normal denumită după cea mai mare carte a sa (spre exemplu, mâna 8-6-5-4-2 se va numi „8-down” sau „8-low”).

La prima vedere, s-ar putea spune câ în pokerul low mâinile sunt ierarhizate în ordinea inversă celei din pokerul normal (high), însă nu este aşa. Există câteva moduri diferite de ierarhizare a mâinilor low, în funcţie de ce valoare au aşii şi dacă chintele şi culorile sunt puse la socoteală.

Ace to Five

Acest sistem pare a fi cel mai popular. Chintele şi culorile nu se pun la socoteală, iar Aşii sunt mereu cărţi low. Cea mai bună mână este, aşadar, 5-4-3-2-A, chiar şi dacă cărţile sunt toate de aceeaşi culoare. Următoarele mâini în ierarhie sunt: 6-4-3-2-A, 6-5-3-2-A, 6-5-4-2-A, 6-5-4-3-A, 6-5-4-3-2, 7-4-3-2-A şi tot aşa. Este de observat faptul că atunci când se compară mâinile, prima care se compară este cartea cea mai mare, ca în pokerul standard. Astfel, spre exemplu, 6-5-4-3-2 va fi mai mare decât 7-4-3-2-A, deoarece 6 este mai mic decât 7. Cea mai bună mână conţinând o pereche este A-A-4-3-2. Această versiune de joc este uneori cunoscută sub numele de „California Lowball”.

Atunci când această variantă de poker low se joacă ca parte a unei variante high-low split, există uneori condiţia ca mâna să fie „eight or better” („opt sau mai mică”) pentru a putea câştiga partea low a potului. În această situaţie, mâna trebuie să conţină cinci cărţi diferite ca valoare, toate de 8 sau număr mai mic, pentru a fi low. Cea mai proastă mână de acest gen este 8-7-6-5-4.

Deuce to Seven

Mâinile sunt ierarhizate aproape în aceeaşi ordine ca în pokerul standard, chintele şi culorile fiind luate în calcul şi câştigătoare fiind mâna cea mai mică. Diferenţa faţă de pokerul normal constă în faptul că Aşii sunt mereu cărţi high, astfel că A-2-3-4-5 nu vor forma o chintă, ci o mână situată ca valoare între K-Q-J-10-8 şi A-6-4-3-2. Cea mai bună mână în această versiune de joc este 7-5-4-3-2 cu cărţi de culori diferite, de unde şi numele „deuce to seven” (în traducere „de la doiar la şeptar”). Următoarele mâini în ierarhie sunt:  7-6-4-3-2, apoi 7-6-5-3-2, 7-6-5-4-2, 8-5-4-3-2, 8-6-4-3-2, 8-6-5-3-2, 8-6-5-4-2, 8-6-5-4-3, 8-7-4-3-2, etc. Prima carte care se compară este mereu cartea cea mai mare, astfel că, spre exemplu, 8-6-5-4-3 va fi mai bună decât 8-7-4-3-2 chiar dacă cea din urmă conţine un doiar, deoarece 6 este mai mic decât 7. Cea mai bună mână conţinând o pereche este 2-2-5-4-3, dar ea poate fi bătută de A-K-Q-J-9 (cea mai proastă mână cu cărţi high). Această versiune de poker mai este cunoscută şi sub numele de „Kansas City Lowball”.

Ace to Six

Multe persoane care joacă poker acasă joacă luând în calcul chintele şi culorile şi considerând Aşii cărţi low. În această versiune, 5-4-3-2-A este o mână proastă, deoarece este o chintă, aşa că cea mai bună mână va fi 6-4-3-2-A. Valoarea atribuită Aşilor în această variantă ridică mai multe probleme.

• În primul rând, care e situaţia mâinii A-K-Q-J-10? Din moment ce Aşii sunt low, această mână nu ar trebui să fie considerată chintă. Deoarece conţine un popă şi cărţi mai mici ar trebui să fie mai mică şi, prin urmare, mai bună decât K-Q-J-10-2.

• În al doilea rând, o pereche de aşi este cea mai mică combinaţie posibilă, fiind, aşadar, cea mai bună pereche. Perechea de aşi va bate o pereche de doiari.

Este posibil ca unii jucători să nu fie de acord cu niciuna dintre regulile de mai sus, preferând să considere A-K-Q-J-10 chintă şi, în unele cazuri, să considere A-A cea mai mare pereche în loc de cea mai mică. Cel mai înţelept este să te asiguri că există un consens între jucători cu privire la aceste detalii înainte de a juca varianta ace-to-six cu adversari necunoscuţi.

Dreptul de a alege dintre mai mult de cinci cărţi

În jocurile în care sunt disponibile mai mult de cinci cărţi, jucătorul este liber să aleagă orice carte care îl ajută să formeze mâna cea mai mică. Spre exemplu, un jucător de Seven Card Stud Hi-Lo 8 or Better care are cărţile 10-8-6-6-3-2-A poate lăsa deoparte zecarul şi unul dintre şesari pentru a crea o mână low.