Ierarhia culorilor

În pokerul standard nu există nicio ierarhie a culorilor care să fie folosită la compararea mâinilor. Dacă două mâini au cărţi identice în ceea ce priveşte valoarea lor, atunci mâinile sunt egale. În pokerul standard, dacă două mâini egale sunt câştigătoare, potul se împarte între ele. Regulile pokerului tradiţional menţionează, cu toate acestea, o ierarhie a culorilor: inimă neagră (cea mai valoroasă), inimă roşie, caro, treflă (cea mai puţin valoroasă) (aceeaşi ierarhie o întâlnim şi la bridge), ierarhie ce este folosită pentru a diferenţia două mâini de valoare egală pentru anumite scopuri mai deosebite, cum ar fi:

• extragerea cărţilor pentru repartizarea pe mese sau pentru distribuirea locurilor la masă;

• stabilirea jucătorului care va paria primul în pokerul stud, în funcţie de cel mai mare sau cel mai mic up-card;

• atribuirea jetonului rămas atunci când potul nu se poate împărţi exact între doi sau mai mulţi jucători.

Am auzit, totuşi, şi de unii jucători de poker care, în jocurile private, folosesc regula conform căreia ierarhia culorilor amintită mai sus determină care este câştigătorul atunci când există două mâini de aceeaşi valoare. Jucătorii sunt de multe ori de părere că acesta este un mod de a stabili câştigătorul mai ales atunci când există mai multe chinte roiale, lucru care s-ar justifica într-un joc cu multe cărţi wild, unde asemenea mâini ar putea apărea foarte des. Totuşi, dacă vrei să introduci regula ierarhiei culorilor în joc, este important să stabileşti şi cum se va aplica ea celorlalte mâini de valoare mai mică. Dacă jucătorul A are 8-8-J-9-3, iar jucătorul B are 8-8-J-9-3, cine va câştiga? Câştigă jucătorul A pentru că are cea mai mare carte în perechea de optari sau câştigă jucătorul B pentru că are valetul de culoare mai valoroasă? Ce se întâmplă însă când se confruntă mâinile K-Q-7-6-2 şi K-Q-7-6-2 ? Din câte ştiu eu, nu există nicio soluţie unanim acceptată pentru aceste probleme, pentru că nu este vorba despre pokerul standard, iar regulile stabilite de tine pot fi oricare atât timp cât există un acord cu privire la ele. Iată nişte reguli diferite pe care le-am întâlnit pentru a compara două mâini egale ca valoare:

1. Se compară culorile celor mai mari cărţi din cele două mâini.

2. Se compară culorile celor mai mari perechi de cărţi (spre exemplu, dacă doi jucători au J-J-7-7-K, valetul de culoare mai importantă câştigă).

3. Se compară culorile celor mai mari cărţi fără pereche (spre exemplu, dacă doi jucători au K-K-7-5-4 se compară şeptarii).

Deşi ordinea inimă neagră, inimă roşie, caro, treflă poate părea firească jucătorilor de bridge şi jucătorilor englezi, se folosesc şi alte ordini ale culorilor, mai ales în unele ţări europene. Până acum, am mai întâlnit următoarele ordini:

• inimă neagră (high), inimă roşie, treflă, caro (low)

• inimă neagră (high), caro, treflă, inimă roşie (low)

• inimă roşie (high), inimă neagră, caro, treflă (low) – în Grecia şi Turcia

• inimă roşie (high), caro, inimă neagră, treflă (low) – în Austria şi Suedia

• inimă roşie (high), caro, treflă, inimă neagră  (low) – în Italia

• caro (high), inimă neagră, inimă roşie, treflă (low) – în Brazilia

• caro (high), inimă roşie, inimă neagră, treflă (low) – în Brazilia

• treflă (high), inimă neagră, inimă roşie, caro (low) – în Germania

Ca şi cu orice altă regulă stabilită între jucători, este necesar să te asiguri că toţi cei implicaţi în joc cunosc şi înţeleg regula, mai ales atunci când în grup sunt şi persoane cu care nu ai mai jucat niciodată.