Ierarhia tradiţională a mâinilor de poker

Un pachet de cărţi de joc conţine 52 de cărţi, ordinea descrescătoare a acestora fiind următoarea: as, popă, damă, valet, decar, nouar, optar, şeptar, şesar, cinciar, pătrar, treiar, doiar. În varianta standard de poker, cea jucată în cazinouri şi la turnee internaţionale, nu există o ierarhie a culorilor, ele având aceeaşi valoare la compararea mâinilor. Spre exemplu, popa de inimă roşie va avea o valoare egală cu popa de inimă neagră. (Totuşi, ierarhia culorilor este uneori folosită în scopul stabilirii locurilor la masa de joc, pentru a decide cine pariază primul, dar şi pentru a atribui jetonul rămas atunci când potul nu poate fi împărţit în părţi egale).

O mână de poker este alcătuită din cinci cărţi. Tipurile de mâini, în ordine descrescătoare a valorii lor, sunt enumerate şi detaliate în cele ce urmează. Un anumit tip de mână bate orice altă mână dintr-o categorie inferioară ca valoare (de exemplu, trei de-un fel bat două perechi). Între mâinile din aceeaşi categorie, cea cu valoare mai mare e stabilită în funcţie de valoarea individuală a cărţilor, ceea ce vom explica mai în amănunt în continuare.

În variantele de joc în care jucătorul are mai mult de 5 cărţi şi alege 5 dintre ele pentru a forma o mână de poker, cărţile rămase nu influenţează cu nimic valoarea mâinii. În ierarhia mâinilor contează doar cele 5 cărţi, iar dacă acestea sunt egale, atunci mâinile au aceeaşi valoare, indiferent de valoarea cărţilor care nu intră în componenţa mâinii.

Unii cititori s-ar putea întreba de ce ar trebui să compari, de exemplu, două mâini trei de-un fel de acelaşi rang. Evident, e o situaţie care nu poate să apară în pokerul obişnuit, însă comparaţii de acest gen sunt necesare la jocurile de poker unde cărţile sunt aşezate cu faţa în sus pe mijlocul mesei şi aparţin tuturor jucătorilor care încă sunt la mână (cum ar fi Texas Hold’em), în jocurile cu cărţi wild şi în alte jocuri de cărţi în care se folosesc combinaţiile de la poker.

1. Chintă de culoare

Dacă nu se joacă cu cărţi wild, aceasta este cea mai bună mână. Ea este alcătuită din cinci cărţi consecutive de aceeaşi culoare, cum ar fi: J-10-9-8-7. În caz de egalitate între două chinte de culoare, câştigă cea care are cartea maximă mai mare. Asul poate fi şi carte mică (de exemplu, 5-4-3-2-A este chinta de culoare cu cea mai mică valoare, cinciarul fiind cartea maximă). Cea mai bună chintă de culoare,  alcătuită dintr-un as, un popă, o damă, un valet şi un decar de aceeaşi culoare, poartă denumirea de chintă roială. Nu în ultimul rând, o chintă de culoare de genul 4-3-2-A-K nu este valabilă.

 

1. Careu

Patru cărţi de acelaşi rang, cum ar fi patru dame. Cea de-a cincea, numită kicker, poate fi orice carte. Această combinaţie mai este cunoscută şi sub denumirea de „quads” (cvadruplet) sau de „poker”, în unele părţi ale Europei, deşi nu se cunoaşte echivalentul în engleză al acestui ultim termen. În caz de egalitate între două astfel de mâini, câştigă careul alcătuit din cărţi mai mari (spre exemplu, 4-4-4-4-2 e mai mare decât 3-3-3-3-A). Dacă doi sau mai mulţi jucători au acelaşi careu, a cincea carte determină câştigătorul. Spre exemplu, în Texas Hold’em, dacă pe masă sunt cărţile J-J-J-J-9 (cărţi comune pentru toţi jucătorii), un jucător care are în mână K-7 va bate jucătorul care are în mână Q-10, pentru că popa bate dama. Dacă un jucător are în mână 8-2, iar altul are în mână 6-5, potul se împarte, deoarece kickerul 9 face mâna câştigătoare pentru amândoi. Dacă unul din jucători are în mână A-2, iar altul are A-K, şi în această situaţie se va împărţi potrul, pentru că amândoi au kicker un as.

1. Full House

Această combinaţie, uneori cunoscută şi sub numele de „boat”, este alcătuită din trei cărţi de acelaşi rang şi două cărţi de alt rang (dar egale între ele), spre exemplu trei şeptari şi doi zecari. În caz de egalitate, câştigă mâna având cele trei cărţi egale de rang mai mare. Astfel, o mână formată din cărţile 9-9-9-4-4 va bate mâna formată din 8-8-8-A-A. Dacă doi sau mai mulţi jucători au full folosind aceleaşi trei cărţi de rang mare, câştigătorul este cel care are celelalte două cărţi mai mari.

1. Culoare

Cinci cărţi de aceeaşi culoare. În caz de egalitate, jucătorul care are cartea maximă mai mare câştigă. În cazul în care mai mulţi jucători au cartea maximă de acelaşi rang, se compară următoarea carte ca rang după cartea maximă pentru a mâna câştigătoare. Dacă şi a doua carte e aceeaşi pentru mai mulţi jucători, se compară a treia cea mai mare carte şi aşa mai departe. Spre exemplu, mâna K-J-9-3-2 bate mâna K-J-7-6-5 pentru că nouarul e mai mare decât şeptarul. Dacă toate cele cinci cărţi au acelaşi rang, mâinile sunt egale, iar potul va fi împărţit.

1. Chintă

Cinci cărţi consecutive de culori diferite, cum ar fi secvenţa Q-J-10-9-8. În caz de egalitate, câştigatoare este mâna care are cartea maximă mai mare. Asul poate fi folosit atât la capătul superior al unei chinte, cât şi la capătul inferior, dar niciodată în acelaşi timp, astfel că secvenţele A-K-Q-J-10 şi 5-4-3-2-A sunt chinte valide, în timp ce 2-A-K-Q-J nu este validă.Secvenţa 5-4-3-2-A, denumită şi „wheel” sau „5 high”, este cea mai mică chintă posibilă, cartea maximă fiind cinciarul.

1. Trei de-un fel

Trei cărţi de acelaşi rang plus alte două cărţi de ranguri diferite. Această combinaţie mai este cunoscută şi sub numele de „tripleţi” sau „trips”. În caz de egalitate, câştigătoare este mâna care are cele 3 cărţi de acelaşi rang mai mari. Dacă cele 3 cărţi de acelaşi rang sunt aceleaşi pentru mai mulţi jucători, atunci se compară cea mai mare dintre celelalte 2 cărţi din fiecare mână. Dacă şi acestea au acelaşi rang, se compară şi ultima carte. Spre exemplu, mâna 5-5-5-3-2 bate 4-4-4-K-5, care bate 4-4-4-Q-9, care bate la rândul ei mâna 4-4-4-Q-8.

1. Două perechi

O pereche e formată din două cărţi de acelaşi rang. Într-o mână cu două perechi, fiecare pereche are alt rang (altfel este vorba despre un careu), acestora adăugându-se cea de-a cincea carte, care completează mâna. În caz de egalitate, câştigă mâna cu perechea cea mai mare, indiferent de rangul celorlate cărţi. Astfel, J-J-2-2-4 bate 10-10-9-9-8, pentru că perechea de valeţi e mai mare ca cea de zecari. Dacă perechea mai mare este aceeaşi pentru mai mulţi jucători, se compară perechea mai mică. Spre exemplu, 8-8-6-6-3 bate 8-8-5-5-K. În cazul în care cele două perechi sunt aceleaşi pentru mai mulţi jucători, mâna câştigătoare e decisă de cea de-a cincea carte, astfel că Q-Q-5-5-8 va bate Q-Q-5-5-4.

1. O pereche

O mână formată din două cărţi de acelaşi rang şi trei cărţi diferite de cele care alcătuiesc perechea (şi diferite între ele). În caz de egalitate, câştigă mâna cu cea mai mare pereche. Spre exemplu, 6-6-4-3-2 bate 5-5-A-K-Q. Dacă perechile sunt egale, se compară cea mai mare dintre celelalte cărţi, iar în cazul în care şi acestea sunt egale, se compară următoarea cea mai mare carte din cele rămase, iar dacă şi acestea sunt egale, se compară ultima carte rămasă. Aşa fiind, o mână alcătuită din  J-J-A-9-3 va bate mâna determină mâna J-J-A-8-7, pentru că nouarul e mai mare decât optarul.

1. Nicio pereche

Cinci cărţi care nu formează niciuna dintre cominaţiile de mai sus. Această mână este deseori denumită „carte high” sau „nicio pereche”. Cărţile trebuie să aibă fiecare alt rang, dar nu consecutiv, şi să fie de cel puţin două culori diferite. Când se compară două astfel de mâini, câştigă cea cu cartea maximă de rang mai mare. În cazul în care cartea maximă este aceeaşi pentru mai mulţi jucători, se compară următoarea cea mai mare carte. Dacă şi acestea sunt egale, se compară cea de-a treia carte şi tot aşa. De exemplu, mâna A-J-9-5-3 va bate mâna A-10-9-6-4, pentru că valetul e mai mare ca zecarul.